Femeia in alb

Povestea Femeii In Alb.

Legenda vorbeşte despre o tânără femeie frumoasă îmbrăcată în alb care aşteaptă noaptea la marginea drumului. Se spune că aceasta apare numai în prezenţa bărbaţilor infideli. Aceştia o iau în maşină, după care dispar pentru totdeauna.

Femeia în Alb este o fantomă. Se spune că aceasta a luat naştere în momentul în care a aflat că soţul o înşeală, iar într-un moment de nebunie temporară şi-a ucis copiii. Când a realizat ce a făcut, copleşită de durere, s-a sinucis. Spiritul ei a devenit astfel blestemat şi acum nu se poate odihni, bântuind pe pământ ca un spirit răzbunător pentru totdeauna.

Există mai multe legende despre Femeia în Alb în întreaga lume:

Femeia în Alb – O legendă germană

Se spune că în oraşul Bamberg din sudul Germaniei un turist s-a apropiat de o femeie şi a întrebat-o dacă în acel oraş sunt fantome. Femeia i-a răspuns: „Trăiesc aici de 500 de ani şi nu am văzut niciuna până acum”.

Legenda Femeii în Alb este legată de vechea fortăreaţă Kulmbach de deasupra oraşului cunoscută şi ca Plassenburg. Conform tradiţiei, Femeia în Alb a fost o femeie numită Kunigunde von Orlamonde al cărui soţ este urmaşul celor care au construit castelul. După moartea lui, aceasta a vrut să se mărite cu un oarecare Albrecht von Hohenzollern, care, de asemenea, vroia să se căsătorească cu ea cu condiţia ca să nu mai existe „patru ochi între noi”. Se presupune că expresia lui codificată făcea referire la părinţii lui, dar Kunigunde a crezut că acesta se referă la cei doi copii ai ei. Aşadar şi-a omorât copiii folosind un ac cu care le-a străpuns ţeasta aşa încât moartea lor să pară a avea cauze naturale.

Ulterior, urmărită de propria conştiinţă, Kunigunde s-a dus la Roma unde Papa i-a promis iertarea dacă aceasta îşi dedica viaţa muncii monarhale. În acest scop, ea a mers în genunchi de la Plassenberg până la valea Berneck pentru a întemeia o mănăstire numită „Coroana Cerului”, dar a murit în jurul vârstei de 30 de ani. De atunci ea bântuie toate castelele dinastiei Hohenzollern – apărând chiar şi simultan în mai multe castele ale familiei! – şi aduce ghinion sau prevesteşte o nenorocire.

De fapt, chiar a existat o persoană istorică cu numele de Kunigunde care a locuit în Plassenburg. În 1321 Contesa Kunigunde era căsătorită cu Contele Otto von Orlamonde – Plassenburg. La doi ani după moartea lui (ce a avut loc în jurul anului 1341), ea s-a călugărit la o mănăstire numită „Tronul Cerului” şi nu „Coroana Cerului”, pe care a întemeiat-o mai înainte. Ea a murit acolo în 1385 – nu în jurul vârstei de 30 de ani cum susţine legenda, ci în jurul vârstei de 70 de ani. De asemenea, mariajul ei cu Contele Otto nu a avut urmaşi. Aşadar copiii nu puteau fi motivul pentru care Albrecht nu vroia să se căsătorească cu ea. Se spune că adevăratul motiv era faptul că aceasta pierduse averea şi din acest motiv a fost mai apoi trimisă la mănăstire.

Femeia în Alb din Fonte’ River

În perioada anilor 1600, în liniştitul orăşel Mania de pe insula Guam, au trăit doi tineri recent căsătoriţi. Înainte de căsătorie, soţul, un ofiţer spaniol, era romantic, elegant şi politicos. Dar curând după luna de miere a devenit crud şi abuziv. În fiecare seară, soţul cerea apă proaspătă de izvor de munte alături de mâncarea sa, iar pentru asta o trimitea pe soţia lui la pârâul din vale să aducă apă. După un timp, femeia a început să se bucure de plimbările sale singuratice, şi în cele din urmă acesta a devenit un ritual pe care îl aştepta cu nerăbdare.

Momentele preferate de ea erau nopţile cu lună plină, când reflecţia lunii lucea de-alungul pârâului ca şi cum stelele ar dansa, iar vântul şuiera prin frunziş.

Curând, soţul a observat că femeia întârzia tot mai mult şi a devenit furios. Aşa că într-o noapte furtunoasă cu lună noua, în ziua primei lor aniversări, a trimis-o după apă în noaptea rece şi udă. Fără o luna plină care să-i ghideze calea şi cu un vânt puternic care îi îngreuna mersul, femeia nu a putut vedea că micul pârâu s-a transformat într-o viitură furioasă. Când faleza noroioasă a alunecat de sub ea făcând-o să alunece şi să cadă în apa turbulentă, strigătele sale de ajutor au rămas fără răspuns, iar ea s-a înecat în râu.

Astăzi se spune că dacă cineva trece podul Maina pe timp de lună nouă şi priveşte în întunericul nopţii, poate vedea fantoma unei femei îmbrăcată într-o rochie lungă albă, asemănătoare cu o rochie de mireasă, cu părul argintiu precum luna şi ochii roşii, stând pe malul râului. Aceasta se întâmplă cel mai adesea când se apropie de oraş furtuni periculoase. Locuitorii de azi ai oaşului Guam numesc această fantomă „Femeia în alb” care prevesteşte un pericol iminent.

Reprezentările Femeii în Alb din Mania au evoluat până la o formă jumătate femeie jumătate creatură înfiorătoare. Ea îşi poate schimba forma fie în femeie, fie într-un animal. Corpul îi este acoperit cu păr în totalitate. Femeia în Alb poate fi văzută numai între amurg şi întuneric. Ea apare la o oră după apus şi dispare brusc când răsare luna. Poate fi văzută în trei locuri bine-cunoscute din Guam: în Locul celor doi îndrăgostiţi (The Two Lover’s Point), la Harmon Heights şi pe râul Fonte' (Fonte' River), care curge de la Mania până la Golful Adelup. Se spune că are o antipatie faţă de femei şi copii. Dacă Femeia în Alb te atinge, în locul în care te-a atins îţi lasă o pată roşie. Uneori, scoate sunete înfiorătoare şi stridente. Femeia în Alb din Guam se teme de un singur lucru, şi anume Sfânta Cruce.